sa iubesc un intelept nefericit in dragoste…promit !!
motto:
si chiar de-as invata si tot ar mai ramane cate-un pic…
sau poate ar ramane un ocean, sau un fluviu…asa… mai mic…
sa stiu sa fiu eu in tot ce spun…ce fac…ce sunt….ce simt…
sa fiu mai buna, mai dreapta, mai proasta…atunci cand …promit…
am descoperit ca fericirea mea este fara cauza…
adica ne_cauzala…sau in_cauzala…din regenta…
pentru ca dupa ce spun…”eh, sunt fericita !!”…
si-mi pun intrebarea, imediat : “de ce ?”…
nu-mi raspund…pentru ca nu gasesc cauza/motivul….
eu simt doar fericirea si-atat…
sunt fericita ca-mi suna telefonul…
sunt fericita pentru ca ma pot plimba cu bickul, chiar de-i frig afara…
si-i ceata…
sunt fericita pentru ca este primavara si miroase-a pamant reavan si a flori de salcam…
sunt fericita si atat…
si cica ea, fericirea nu este vesnica…
deci trebuie s-o exploatez la maximum…
sa ma bucur mult si pe termen scurt…
pana nu dispare…
deci sa fiu fericita cu gandul, cu trupul cu stomacul, cu plamanii, cu sentimente, cu vointa, cu dorinta…
cu tot…
cu constiinta ca poate sa dispara oricand…
sunt unii, care ma iubesc si sunt in stare de multe…
ca sa-mi dovedeasca trairea, sa-mi daruieasca fericirea…
insa, de cele mai multe ori, nu dureaza mult …
toate cele sentimente inaltatoare-n frumos…
se duc in ura si dispret…
se duc chiar in razbunare…
sunt altii, care nu se manifesta, nu-mi arata ce simt, dar la ei gasesc o dragoste ce dainuie o viata-ntreaga…
si fericirea daruita de ei ma umplu…
pentru ca-i durabila…
pentru ca simt existenta afinitatii..
adica a unui singur trup…unui suflet…unui gand…unei vibratii….
si pentru ca-i durabila ma gandesc ca-i si veridica…oare ?
si ma mai gandesc ca pe mine mama si Doamne-Doamne m-au adus pe pamant ca sa fiu fericita…
si sa daruiesc fericire…intr-o forma de iubire…
de picur de lumina…
de inaltare spre cele nefiresti…si ingeresti…
mai am un pic…
un picut de iubire…
si vreau s-o daruiesc unui intelept nefericit in dragoste…
(sorina- mart.’08)
clepsidra vietii secrete…
In fir curge timpul… si zambetul plin…
Mai curge durerea, plictisul…teama le-ajunge…
Ma-mbat cu candoarea …nisipului fin…
Degetele ascund privirea…cand spatii atinge…
Traite vor fi doar… in nemurirea ce vine…
Ce duce, trece, petrece, se-ntrece …si curge…
Cu toate iubirile, fericirile, bucuriile…din mine…
Incerc sa pastrez…totusi… cateva fire…
Am nevoie…n-am nevoie…de voi pierde…
Ce voi pierde ?…din clepsidra vietii secrete…
(sorina 11.01.2007)
fericirea-i aici…printre noi…
(photo sorina- columbia river, autumn 2007)
ne plimbam pe strazi, trezite din iarna…buhaite de frig..strajuite de ziduri carpite si gauri infundate cu carpe si ziare…cu miros greu de ceapa prajita si mucegai…de pipi de caine si de betivani…
nu spunem nimic…si cate-am avea de spus…ne este teama sa ne si privim…mergem fara tinta…fara scop…fara dorinta…doar mergem …este si asta un lucru bun…
indraznesc si intreb:
- cum ti-a fost ?…cat a fost …
ce stupid ma comport…dar nu fac nimic, las intrebarea sa curga…sa se stinga…
- eh…au fost zile bune…si zile grele…am supravietuit fara sa-i las sa ma simta…sa ma stie…
ajungem in dreptul unei terase cu umbrele verzi ramase inca deschise, mai mult pentru reclama berii decat ca adapost de soarele plapand de peste zi… ii fac doar semn cu capul…intram ?…confirma c-un zambet…si-o mormaiala…
-mda…as bea un vin…
ne asezam …
- si cum ziceai ca-ti merge …in lumea asta in care esti prea mic pentru a schimba ceva si prea mare pentru a te incadra in tiparul supravietuitorului….
-eh…am zile…(zambesc )….in care ma simt singur, atat de singur incat nici nu-mi mai pasa daca ceva rau mi se-ntampla…si am zile…in care sunt efectiv singur…sunt doar eu cu gandurile si amintirile mele…am zile in care-mi doresc sa beau un vin bun si sa sporovaiesc cu o femeie …ca acum….am zile in care vreau ca femeia sa taca, sa facem dragoste, sa-mi simt carnea ravarsandu-se in carnea ei si s-o aud maraind in surdina, a placere si sa ne privim in ochi in impreunare si sa ne fie bine…am zile in care-mi doresc ca impreunarea sa fie fara sens…asa de-aiurea…fara suflet…fara glas…impietrita…am zile…
taceam si-l ascultam…ce mai puteam spune…stiam toate starile si trairile lui…il stiam ca pe mine…ba chiar mai bine…
toarna in pahare un vin negru …ca sangele…ce dor mi-a fost de clipe ca aceasta…
-noroc, spune….
ce bine mi-e cu el si totusi…
-noroc, raspund, ciocnind paharul…
am inceput sa vorbesc asa, degeaba…ca si cum, dupa spovedania lui, n-ar mai fi nimic de spus despre noi…
si-am vorbit despre barbati si femei, despre secs si nebunie, despre cai si nutritie, despre copii si emigranti, despre ei…
nimic despre noi…
am incheiat cu concluzia ca… oamenii fac totusi dragoste…si se iubesc…
ma uit pe masa…a doua sticla goala de vin…un vin negru ca sangele la o sporovaiala despre viata…iar in jurul nostru sobolani alergand disperati dupa mancare, curve cu fustele crapate cat sa se vada coapsele mancate de celulita si bluze mulate prin care se intrevad tatele prea lungi ca sa mai poata starni vreun interes, betivi fara dinti si haine ponosite…un tablou patetic…in acordurile melodiei lui joe dassin…l’ete indian….
“Tu sais, je n’ai jamais été aussi heureux que ce matin-la /
Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci /
C’était l’automne, un automne ou il faisait beau /
Une saison qui n’existe que dans le Nord de l’Amérique /
La-bas on l’appelle l’été indien / ……”
ma ridic si plec…fara sa spun ceva…
din egoism am plecat, din dragoste de viata…
prea sumbru si prea incarcat de amintiri nefaste este locul de langa tine…ma-mpovarezi prea mult…iar eu vreau sa traiesc…sa traiesc….
uite…fericirea-i aici, printre noi…
(sorina – mart 2008)
fragile…
If blood will flow when flesh and steel are one…
Drying in the colour of the evening sun…
Tomorrow’s rain will wash the stains away…
But something in our minds will always stay….
Perhaps this final act was meant…
To clinch a lifetime’s argument…
That nothing comes from violence and nothing ever could…
For all those born beneath an angry star…
Lest we forget how fragile we are…
On and on the rain will fall…
Like tears from a star…
On and on the rain will say…
How fragile we are …how fragile we are ….
mama…uite…zboara porcul !!!
de cate ori o suparam pe mama cu mofturile si incapatanarea mea, mama imi zicea:
-o sa fi tu fericita si multumita cand o zbura porcu’…fato…asculta la mine…asa va fi…
ma gandesc c-ar trebui sa fiu…:)
pe mine, azi, Dumnezeu m-a tinut in brate…
….astazi m-am plimbat mult…
simteam ca vreau sa-mi limpezesc gandurile…
as fi preferat sa ma plimb prin ceata…
prin ceata deasa am senzatia ca ma dezvalui mai usor, mie …
soarele asta ma intristeaza…
pentru ca-n lumina lui ma vad in toata degradarea mea, molateca …
lasciva…
dar ceata, da, ceata ma face sa fiu introspecta…
sa ma analizez la rece…
sa simt culoarea amaraciunii in orice vad si ating…
si asa-n plimbarea din soare m-am temut sa nu-mi topesc trairile …
sa se prelinga toate pe langa mine…
in mine…
din mine…
si sa le calc pe asfalt, fara mila…
intr-un lesin vertical din propria mea singuratate…
am intrat intr-o biserica…
nu stiu daca din dorinta de a ma racorii sau de-a ingenunchia in ruga…
spre iertarea pacatelor…
atatea pacate…
ce multe pacate…
chiar…
sunt multe pacatele mele ???…
mi-am intins trupul pe jos…
mi-am pus urechea bolnava in causul palmelor si-am inceput sa ma legan copilareste, in timp ce-mi vorbea orga despre voluptati neimplinite si despre cum pot sa tin timpul in loc si sa-i sorb intamplarile…
as fi vrut sa adorm, asa…
sa dorm…
sa mor…
sa dorm…
sa uit de timpul din mine….
ce minunata ar fi religia fara mine…
ar exista doar nelinistea religioasa a lui Dumnezeu…
atunci cand ma tine in brate…
si ma intreaba : unde-i durerea ?… s-o vindec !…
ma credeti ?
trebuie sa ma credeti, pentru ca azi, chiar m-a tinut Dumnezeu in brate…
