dorinte…de nomad…

 dorinta de a vedea ce se petrece in spatele orizontului..

creeaza, de cele mai multe ori…

dependentza…

o data ce dorinta apare…

apare si dragostea ptr spatii deschise…

ptr libertatea de a alege, singur, drumul in viata…

un drum fara intoarcere…

sufletul isi pierde linistea pe masura ce ravneste dupa o destinatie noua…

apare mentalitatea nomadica ce reuseste sa ne transforme in straini…

calatori..

observatorii unei lumi in continua miscare…

noi…

statici..

privind prin fereastra avionului…

trenului..

masinii…

iar sloganul ca …”nicaieri nu-i mai bine ca acasa”…

dispare…

incet…

fara sa lase urme…