salasul nimicului..

mi se-ntampla asa, cateodata, sa ma gandesc la o actiune… si-n timp ce ma gandesc..ca-n transa..ma trezesc in miezul ei..o infaptuiesc fara sa

constientizez ..

ma gandesc c-ar fi un fel de capcana in care, sufletul sufletului meu cade ca

sa ma avertizeze de propria sa putere..

……………
e dimineata…m-am asezat in locul in care ti-ai odihnit trupul…corpul meu statea in golul lasat de corpul tau ..din timpul noptii…capul meu statea 

pe perna ta…uda inca…am facut asta dintr-un instinct pe care nu mi-l pot explica nicicum…dar m-am simtit dintr-o data bine..ocrotita..era un

adevarat salas al nimicului ce-mi oferea o liniste consolatoare…
restul ?

eh, restul e nebunie …vant…si frig…