te iubesc iapa mea nebuna…
te visez, te caut, te gasesc …in speranta…
te-adulmec si te miros …pana la sunet …
o demonica-nflorire… cu zambet de balanta…
o perfectiune trista de… cal scaldat in spume…
ina/mart/2009
ganduri de vierme..intr-o ciocolata amaruie…
oracol…
Fii stanca cea mai neclintita
Caci valul este trecator.”
))
Zburãtor cu negre plete, vin’ la noapte de mã furã
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã –
E iubitul care vine
De mijloc sã te cuprindã
Si în fata ta frumoasã
O sã tie o oglindã,
Sã te vezi pe tine însãti
Visãtoare, surâzândã” sunt printesele care ziua se transforma in lebede… vin aici des si te aud cum vorbesti cu apa.. stai ore in sir acolo, pe mal, si-ti spui tainele.. iar apoi le dai nume… stii, la noi, numele pe care tu le dai apei sunt nume de cai, sau de flori, sau pasari… si vreau sa-ti mai spun ca atunci cand dai nume de cai, ei vin acolo pe malul lin, pe nisipul fin.. da, da, vreau sa stii ca ei vin… si mai vreau sa-ti spun ceva… sa nu te duci cu plasa de fluturi cand vrei sa prinzi o cometa.. eu numai ti-am spus… eu atat ti-am spus ….Caline !!
poveste fara semne..de punctuatie…
ai fost mereu cu mine-n gand
cand m-asezam pe malul stramb
fara suspine adanci in piept
sa judec drept si intelept
cum din scrum te renasti pocait
cand cu capul plecat ajungi de unde-ai pornit
cand uiti sau trebuie sa nu-ti amintesti
cand ierti sau nu vrei sa pedepsesti
calcandu-ti orgoliul din tine
si frica ti-e ca maine nu mai vine
si spui atunci ca viata-i o prostie
alaturi de prieteni amante si sotie
ca bunul si raul sunt eterne dileme
si nimeni nu rezolva aceste probleme
in care legile firii sunt mereu incurcate
pe rand si deodata toti au dreptate
ai fost mereu cu mine-n gand
eu omul pustiit omul natang
te-am invatat cum sa te ridici mereu
fara sa te sprijini chiar de ti-a fost greu
sa treci marea inot fara sa stii sa-noti
sa pleci fara sa lasi doar urme de roti
ai fost mereu iubirea prea mult visata
povestea din mintea mea intortocheata
sorina/martie/2009
dorinte ptr pestisorul de aur… :)
“Un român prinde in unditza pestisorul de aur… care, fara sa mai astepte discutii preliminarii, ii spune suparat :
- Hai, zi mai repede ce vrei, ca n-am chef s-o frecam degeaba pina te gindesti tu, zi citi bani vrei, zi ce masina periculoasa iti doresti, zi ce post baban in parlamentul european râvnesti si cam cit de lunga vrei sa-ti fie p…, ‘ratzi ai dreacu’de români, ca nici macar unul n-ati cere vreo carte buna, sau un bilet la teatru … “
cantec de lebada..
“Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu….”
(L.Blaga)
cu dungi de mov…
iti amintesti flanela mea cea mov ?!..
dungi de mov in nuante hade ?
si profunde ?
o imbracasem in ziua sublima..
si tu-mi spuneai ca ti-este mila…
sa ma vezi asa-mbracata …
cum n-am fost eu niciodata..
si radeam impreuna..
tinandu-ne de mana…
pan-am dat-o jos..
era ca si cum nici n-a fost…
cum care flanela?!!
nu-ti mai amintesti de nici o flanela?!
eram doar noi si drumul !
……..
stii, azi am desirat-o…
in timp ce ochii ei erau pe celulele trupului meu…
rand cu rand…s-a dus..
ca un drum…de jos in sus …
sorina/04/03/09
jertfa..
se scalda luna-n verdele ochilor mei…
imi ridica pleoapa si-aluneca pe-un fir…
si trupul mi-l imbraca in cel mai fin zefir…
de ce zambesti ? nu vezi jertfa iubirii ?!
surasul meu amestecat cu-al lunii…?!
(sorina/03/03/09)
‘neata…te iubesc ….
vom hoinari candva, cu ganduri visatoare,
stapani vom fi ai lumii, o lume fiecare,
ne vom privi in ochi si sincer, si firesc,
ne vom sopti in taina..”‘neata, te iubesc”…
din ceasul diminetii pana-n arsita-nserarii,
ne vom scalda in soare, cu roua primaverii,
si-om asculta oceanul cantand fara-ncetare
spunandu-ne povestea, a mea si-a ta-n uitare…
………..
si iar e dimineata, si iar minunea trece..
si iar ma uit la viata, cercetator si rece..
o vad doar ca pe-o gluma, in modul ei firesc..
raman doar aste vorbe…”‘neata, te iubesc!”
(sorina/martie/09)
