in dupa-amiaza aceasta am fost pe plaja…
am vrut sa inot..dar apa era plina de alge si mirosea urat…
am vrut sa stau pe mal si s-ascult valurile…dar tipau copilasii si parca mai tare decat ei…tipau parintii lor…
am vrut sa ma bucur de cateva ore de plaja…dar nu s-a putut…
si atunci am scos camera photo si-am inceput sa clickui…
starea de bine mi-a revenit instantaneu…
atunci mi-am dat seama ca asa, ascunsa in spatele aparatului, preferam in
locul “realitatii” suparatoare..fixarea ei intr-o “imagine”, ca un fel de abandon…de distantare…de detasare chiar…
si in acel moment m-am gandit la faptul ca fotografii sunt, in mare proportie, niste timizi, care prefera sa nu apara in fatza multimii “goi” si vulnerabili, ci sa se ascunda de spectacolul lumii, pe care doar din spatele “mastii fotografice”, prin “ochiul magic” reusesc sa-l perceapa pe de-a-ntregul ..
cu sensurile, starile, sarutarile, cuvintele nerostite, zambetele
inghetate, ochii inchisi..
sau larg deschisi…
Nu este oare mai bine asa?
:
FOTOGRAFIILE!…
CASCADA DE CUVINTE…NEROSTITE,
TRAIRI… LA SUPERLATIV IMPLINITE!
Parca e mai optimist!
daca zici tu !!!!
fie..dar, doar azi
frumos scrisesi! mi se termina timpul ….. mai scriu alta data ….. mi-i tare dor
…cand am fost prima oara la plaja intr-o excursie organizata de liceu, profesoru’ de sport ne-a explicat ca nu trebuie sa ne speriem de naturisti…
eu cand am fost prima oara la plaja, nu am fost intr-o excursie…si nici cu profu’ de sport
asa c-am lipsit de la ora de naturism
profu’ era numai organizatoru’ nicidecum la ce te gandesti tu !!! iar plaja era la shinshi sute de chilometri !!! de naturisti ce sa zic, era plin dincolo de nawodari … acu’ cre’ ca au disparut …
ii vezi numa la teve ! A ! sa nu uit …