Destinul,prietene, nu doarme..
Destinul este cel ce te face mic, sau mare..
Haladuieste in umbra-ti cuminte..
Si-apare cand nici nu-ti vine aminte..
Din cand in cand, mai scoate o gheara..
Scuipa o situatie, sau te transforma in fiara…
Din cand in cand, mai naste-ntamplari…
Evenimente ce te plimba aiurea-n visari..
Care te depasesc.. de la o zi la alta..
Pana cand spui cu vocea sufocata…
“Ma scuzati, dar eu.. nu mai pot,
Cu toata stima, dar ma simt un netot…
Un mic cetatean, de frica livid..
Ma duc sa ma culc, sau …sa ma sinucid..”
ina/ian/2012
Săraca.
Abia de s-a măritat..și i-a și fugit bărbatul :p
mai bine asa..decat mai tarziu…
ideea este alta Cataline…
mesajul e altu’…
Bine!
Schimb abordarea: o urmaşă a troienilor meditează la măreţia vremurilor de odinioară…
eh..e mai binisor
puteai sa te straduiesti mai mult …