de cand mi-am pierdut lentilele …de contact …parca vad mai bine..mai frumoasa …viata…
eu…m-am nascut sa incerc sa traiesc…
m-am nascut pentru a ma cazni sa traiesc…
ca un animal care simte ca-i prada…
ca o piatra ce se simte slefuita…
ca o ruina ce se incapataneaza sa infrunte..
vantul, valul, timpul…
cine oare mi-a turnat atat entuziasm in sange …?!
decolorandu-mi deceptiile pana la lacrima…
sunt nascuta pentru a cauta cararea din univers…
acolo unde lumina se desparte de intuneric…
acum, cand sunt, am parte de prea multe nopti…
dar, stiu… ca atunci cand nu voi mai fi…
va fi soare, va fi ploaie de vara si ma voi privi de sus…
si ma voi mangaia cu picaturile unei nostalgii plina de dispret…
ca nu am incercat sa traiesc de ajuns…
si voi striga :
Doamne, eu nu spun ca tu nu esti…
Eu spun ca …eu nu mai sunt …
pentru c-am fost nascuta doar pentru a incerca sa traiesc…
si-atat…atat…atat…
