.. o ploaie cumplita …furtunoasa..raman in cadrul ferestrei cu gandul aiurea si privirea priponita in crengile copacului ce se leagana dureros..zgomotos..ma-ntorc…privesc cartile stivuite in turnulete alese pe autori si gen literar…in spate, un dulap mare ce asteapta ca “intamplarile” sa-si gaseasca odihna, pe rafturile sale… carti mesterite frumos de artisti..scrierile oamenilor cu nume pierdut in cenusa vremii..
sunt doar urme..viata risipita in urme…in urme scrise…
ideea unei vieti risipite iar imi da tarcoale..ma intreb daca se poate iubi cu pasiune si acel “ceva” ce-i transformat in cenusa..”ceva” ingropat de mult..un nimeni fara chip ?
carti pastrate cu grija si sfintenie..ca fotografiile in albumele de familie..ca o zestre in renumita-i lada… m-a cuprins asa un dor..un dor imens sa le mangai, sa le desfat…sa le rasfoiesc paginile ingalbenite in care sunt ganduri, stari, trairi..vieti…
incep sa citesc…cu un fel de simt al datoriei..ca un fel de recunoastere si pretuire ptr cel ce si-a pus zile , luni, ani.. viata, in paginile acestea…
toti, au scris cu dorinta de a transmite un mesaj ptr nemurire…de a nu fi aruncati in neant, inmuindu-si pana in cerneala de nesters a memoriei…
ptr memoria cui ?!
ptr memoria mea, care este gata oricand sa-i slujeasca..?!
ingenuitate generoasa ? poate…poate..
………………..
-esti cea mai dulce femeie..si totusi cea mai rece..cea mai lacoma si cea mai gratioasa…esti plina de contradictii..in felul tau, esti cea-mai-cea…
-ce fel de dulceata ?
-o dulceata de.. carne !!!
si rase zgomotos si aluziv..
………………….
eu incercam sa descopar cine-i vrajitorul acela cu rasu-i necioplit, pe un ponton, la rasarit de soare….?!
“sa te dizolvi in marele necunoscut…
